Lucrețiu, cca. 55 î.Hr.
Despre natura lucrurilor
Un poet roman a explicat în versuri un univers fără zei, cu 2.000 de ani înainte ca știința modernă să confirme cea mai mare parte a tabloului său:
Plăcut este, când vânturile tulbură apele unei mări întinse, să privești de pe uscat lupta altuia. Nu pentru că a vedea pe cineva la greu aduce bucurie — ci pentru că e dulce să vezi de ce necazuri ești tu însuți scutit.
Frica e mama tuturor zeilor. Natura face totul de la sine, în chip firesc, fără amestecul zeilor.
Privește înapoi la veșnicia care a trecut înainte să ne naștem — n-a fost nimic pentru noi. Aceasta e oglinda pe care natura ne-o ține în față ca să ne arate timpul de după moarte. E ceva înfricoșător în ea? Ceva mohorât? Nu e mai liniștită decât orice somn?
Vechiul e mereu alungat de nou, și un lucru trebuie refăcut din altele. Nimeni nu e trimis în hăul Tartarului negru: materia e necesară ca generațiile de mai târziu să poată crește.
Viața nu e dată nimănui în proprietate; tuturor, doar în folosință.