Epicur, cca. 300 î.Hr.
Scrisoare despre fericire
Epicur a scris această scrisoare unui discipol pe nume Menoiceu. Este una dintre cele mai vechi învățături păstrate despre cum să trăiești bine. Pasajele-cheie:
Nimeni să nu amâne în tinerețe studiul felului de a trăi bine, și nimeni să nu obosească de el la bătrânețe. Căci pentru nimeni nu e prea devreme sau prea târziu să se îngrijească de sănătatea sufletului.
Obișnuiește-te cu gândul că moartea nu e nimic pentru noi. Căci orice bine și orice rău stau în simțire — iar moartea e sfârșitul simțirii. De aceea cel mai înfricoșător dintre rele, moartea, nu e nimic pentru noi: cât timp existăm, moartea nu e de față; iar când moartea e de față, noi nu mai existăm.
E nesăbuit cel care spune că se teme de moarte nu pentru că va durea când vine, ci pentru că doare s-o aștepți. Ceea ce nu tulbură când e de față nu produce decât o durere goală cât timp e așteptat.
Înțeleptul nici nu respinge Viața, nici nu se teme de sfârșitul ei. Viața nu-l jignește, și nu socotește un rău să înceteze a trăi. Așa cum nu alege pur și simplu cea mai mare cantitate de hrană, ci pe cea mai plăcută, tot astfel se bucură nu de timpul cel mai lung, ci de cel mai plăcut.
Trebuie să ne amintim că viitorul nu e nici pe deplin al nostru, nici pe deplin nu al nostru, ca să nu-l așteptăm ca sigur că va veni, nici să deznădăjduim de el ca sigur că nu va veni.